Cum încearcă DNA să oprească dosarele pe prescripție
CITESC SI MA INGROZESC CA SIMPLU CETATEAN
Procurorii DNA se pregătesc să ceară sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o serie de întrebări legate de modul de aplicare a celor două decizii CCR privind prescripția.
La fel ca în anul 2019 – atunci când soarta mai multor dosare de corupție era sub semnul întrebării după ce Curtea Constituțională decisese că la nivelul Înaltei Curți completurile de judecători erau ilegal constituite – urmare a deciziei instanței de control constiuțional din 26 mai 2022 care a declanșat scandalul prescripţiei, DNA a decis să îi sesizeze pe judecătorii europeni.
Primul demers de acest fel a fost făcut de DNA în dosarul lui Bogdan Olteanu.
Totuși, sesizarea CJUE pe tema prescripției nu este o noutate, fiind amintită în sala de judecată, de exemplu, în Dosarul Hidroelectrica. Pe data de 30 iunie 2022, procurorul de ședință a vorbit doar de această posibilitate a sesizării CJUE, însă nu a depus vreun document în acest sens.
Întrebare preliminară 1:
Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli naționale (decizie C.C.R.) cu caracter retroactiv privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului prescripției, dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?
În același domeniu și în aceleași condiții ar trebui lămurit dacă aplicarea regulii prevăzute de art. 49 alin. (1) teza ultimă din CFR poate să rezulte din decizia unei jurisdicții constituționale și nu din voința legiuitorului.
Întrebare preliminară 2:
Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție, dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și nu din voința legiuitorului și dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?
Întrebare preliminară 3:
Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale contrară jurisprudenței constante a instanței supreme (care interpreta legea în sensul existenței cazurilor de întrerupere și în conformitate cu o jurisprudență anterioară a Curții Constituționale) dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?
Întrebare preliminară 4:
Art. 325 TFUE şi Decizia nr. 2006/928 trebuie interpretate că se opun unei practici naționale rezultate din jurisprudența C.C.R. potrivit căreia curgerea termenelor generale de prescripție nu poate fi întreruptă (cu consecinţa creării unui risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție), în condiţiile în care împlinirea termenului general de prescripție este ea însăşi rezultatul nerespectării art. 325 TFUE şi a Deciziei 2006/928 astfel cum au fost interpretate prin decizia Marii Camere din 21 decembrie 2021 (C 357/2019, Euro Box Promotion)?
Când spun judecătorii europeni că pot fi ignorate deciziile CCR
Nu este pentru prima oară când DNA cere sesizarea CJUE. O serie asemănătoare de întrebări au ajuns la Curtea de la Strasbourg în „scandalul completurilor” de la ICCJ.
Iată ce au răspuns judecătorii europeni:
„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie”, arată CJUE.
