Respinge ca inadmisibila cererea la Cedo – Curtea Europeana a Drepturilor omului

Ma numesc Eugenia A si sunt din Olt.Am depus cererea la Cedo in 2020 si am primit ca este inadmisibila! Dupa ce imi transmit timbrele si ca voi avea termen

De ce?

Joi, 20 octombrie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Camelia Bogdan împotriva României (cererea nr. 32916/20).

În unanimitate, CEDO a declarat cererea inadmisibilă. Decizia este definitivă.

Cauza se referea la o procedură disciplinară împotriva unei judecătoare ce a avut rezultat excluderea acesteia din magistratură.

Curtea a observat că reclamanta a dezvăluit detaliile negocierilor de soluționare amiabilă a cauzei sale în fața Curții în cadrul unei proceduri pe care a inițiat-o la o instanță națională, în timp ce utilizarea unor astfel de informații în cadrul altor proceduri contencioase era interzisă. Reclamanta a fost conștientă de cerința de confidențialitate. De asemenea, Curtea a observat că detaliile negocierilor de soluționare amiabilă, inclusiv copii ale scrisorilor și ale declarațiilor de soluționare amiabilă care le însoțesc, trimise de aceasta, au apărut ulterior în mass-media. Nefiind convinsă de argumentele reclamantei, Curtea a concluzionat că dezvăluirea de către aceasta a detaliilor negocierilor de soluționare amiabilă în cazul său către o instanță națională și către alte părți terțe a încălcat principiul confidențialității prevăzut la articolul 39 § 2 (soluționarea amiabilă) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la articolul 62 § 2 (soluționarea amiabilă) din Regulamentul Curții și că, în aceste circumstanțe, comportamentul său a constituit un abuz al dreptului la o cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție.

Ultimul exemplu

În Hotărârea sa în cauza Năstase v. România (cererile nr. 46/15 și 744/15), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, că cererile sunt inadmisibile.

Cauza se referă la procedurile penale împotriva doamnei Daniela Năstase și a domnului Adrian Năstase, ce au fost acuzați de importul ilegal de bunuri în România pentru uz propriu, între 2002 și 2004, prin intermediul companiilor conduse de oficiali de rang înalt din guvern la acea vreme, când dl Năstase a avut calitatea de prim-ministru.

Curtea a constatat, în ceea ce privește fiecare plângere, următoarele:

Completul de cinci judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție („Înalta Curte”) a fost constituit în conformitate cu normele interne și aplicarea lor nu a avut consecințe care ar fi putut fi incompatibile cu obiectul și scopul dreptului la „un tribunal instituit prin lege” în sensul convenției.

Îndoielile reclamanților cu privire la imparțialitatea completului de judecată nu au fost justificate nici din motive subiective, nici obiective.

Rigorile unui proces echitabil nu au impus o nouă examinare a tuturor martorilor care nu fuseseră examinați de către completul de judecată care a judecat apelul, astfel încât principiul nemijlocirii să fi fost încălcat.

Nu a existat nici o aparență de încălcare a articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenție în ceea ce privește presupusa utilizare provocării polițienești.

În cele din urmă, statul pârât nu a eșuat în obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 (dreptul la o cerere individuală) sau al articolului 38 (examinarea contradictorie a cazului) din Convenție. Curtea a concluzionat că plângerile reclamanților au fost vădit nefondate și au trebuit să fie respinse în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.