Anda-Irina Sturza predă filosofia la Colegiul Național Gheorghe Lazăr explica de ce continua greva

Daca ati elimina pensiile speciale ati avea bani!

 

Nu credem în promisiuni, pentru că nu s-au respectat nici legile Am mai primit și o prezentare a viitoarei grile de salarizare, care intră în vigoare din 2024 și care prevede creșteri salariale eșalonate pe trei ani. Dar noi, profesorii greviști din țara aceasta, nu credem în aceste promisiuni

 

De aceea nu ne oprim. Ce ne (mai) dorim? 1. Să intre oameni competenți în sistem, să nu mai fugă tinerii de învățământ. Dar asta presupune un salariu de 4.000 de lei pentru profesorul debutant.  O selecție reală a tinerilor profesori nu se poate realiza dacă ai de ales între trei debutanți cu 5 la Fizică/Chimie/Filosofie etc. la Titularizare, dintre care unii se mai confruntă eventual și cu instabilitate emoțională.  Pentru buna pregătire a copiilor noștri, pentru că vedem cum învățământul se degradează an de an, este inacceptabil să mai tolerăm condiția profesorului debutant de azi (2.500 de lei net).  Acum, cu noua creștere, un debutant ajunge la 3.085 de lei. Sub nivelul coșului minim de consum lunar, care este 3.275 de lei.  Tinerii absolvenți bine pregătiți ai tuturor facultăților nu mai vin în învățământ. În contextul unei economii de piață liberă se duc către joburi bine plătite. Un procent enorm de profesori urmează a se pensiona în viitorul apropiat. Cine mai vine din urmă, care să fie și bun?  Din experiență vă zic că nimeni nu sacrifică viața în numele vocației, ci invers, vocația e sacrificată în numele vieții: cunosc zeci de profesori tineri bine pregătiți care au abandonat corabia după 2 sau 3 ani de imposibilitate practică de a trăi așa.  2. Vrem selecție corectă a oamenilor care ajung la catedră. Să plece toți incompetenții care (ne) pot distruge psihic copiii.  Dar pentru asta ai nevoie de punctul I. Fără salarii cât de cât decente nu ți se vor prezenta la post decât incompetenții, impostorii sau unele persoane decente care au, eventual, venituri alternative, deci mai puțin timp de investit în ore bine făcute și în grija față de copii.  Sistemul este suprasaturat de ceva timp încoace de astfel de persoane, incompetente, lucru ce a și dus la deteriorarea statutului profesorului în societate.  Eu însămi am întâlnit, de multe ori, persoane care au prea puține în comun cu profesoratul. Rar se întâmplă să vină profesori buni pe asemenea salarii mici, neatractive. 3. Vrem legi ale educației elaborate împreună cu noi, în urma unor consultări reale, nu de formă.  Aceste legi pot să remedieze problemele reale din sistem, nu cele imaginare, ale unor experți ai educației care nu au trecut niciodată pe la catedră.  4. Vrem cursuri de formare continuă de calitate, o formare reală, asigurată de sistem, nu plătită din buzunarele noastre și așa goale.  Dar pentru asta e nevoie a se aloca mai mult decât 3,2% din PIB pentru Educație. 5. Vrem să revenim la catedre și să ne facem meseria pe care o iubim, dar nu în calitate de cerșetori, ultimii dintre oameni în societate, mereu sacrificați în fața altor priorități.  Vrem ca propriii noștri copii, ca elevii noștri, ca viitorii copii ai elevilor noștri să beneficieze de un învățământ de calitate, nu de cadre didactice cu 4 și 5 la Titularizare sau, mai rău, necalificate! 6. Vrem o societate educată, cu resursă umană competitivă pe piața muncii.  Pentru că altfel nu va mai veni nicio companie multinațională să îți angajeze în România tineri care au învățat matematică și informatică de la profesori de nota 5. Vor merge în India acele companii, pentru că India este deja în competiție cu noi pe această piață, cu diferența că India investește mai mult decât noi în Educație.  În India însă, a recunoscut-o recent un fost premier al țării într-o conferință la Oxford, „sistemul de învățământ este rezultanta intersecției între legea și organizarea britanică și civilizația milenară indiană”. Iar în India, un număr uriaș de reclame sunt, în continuare, la educație.  Greva nu e despre salarii, e despre faptul că sistemul se prăbușește sub mizeria salariilor Nu am pretenția că lista este exhaustivă. Dimpotrivă, lista este deschisă, problemele sunt multe. Acestea nu sunt schimbări care să poată fi realizate printr-o singură acțiune de protest, printr-o singură grevă. Dar sunt transformări care pot debuta  acum, cu o schimbare a paradigmei în care băltește azi învățământul românesc.  Nu este deloc numai despre salarii, dar semnalul nostru principal acum este că sistemul se prăbușește din cauza mizeriei salariilor, ceea ce este purul fapt.  Mizeria economică atrage după sine mizeria umană, delăsarea, impostura și corupția. Iar noi, cei care nu ne dorim asta nici pentru noi, nici pentru copii, am ajuns la capătul puterilor. Ne vom pensiona curând în masă sau ne vom reprofila, cei mai tineri. Și apoi putem stinge lumina, dacă nu se iau măsuri radicale acum.   Eu marți sunt în grevă Îmi doresc ca sindicatele din învățământ să își urmeze cu seriozitate și de acum încolo rolul pe care singure și l-au asumat – acela de a ne auzi, respecta și apăra interesele. Greva continuă, pentru că noi, oamenii din sistem, sutele de mii, nu am fost suficient auziți. Universitățile s-au solidarizat și ele acum, căci înțeleg gravitatea situației.  Înțeleg și universitarii, și unii scriitori și mulți jurnaliști care s-au exprimat pe această temă deja, că este vorba despre o criză socială aici, nu doar una a învățământului. Este momentul să ne solidarizăm cu toții, cei cărora ne pasă de viitor.  Eu marți sunt în grevă. Deci „îndrăznesc”, în ciuda recomandărilor din partea administrației țării.