Voi pierde cu brio dupa 4 ani un proces pe clauze abuzive-CJUE a decis că instanțele naționale nu pot modifica conținutul clauzelor contractuale
Noi,cei cu credite la banci vom muri de foame
Cine putea sa o invoce: domnul decan Dragne Ion -„care „ajuta: oamenii,scuze ajuta bancile”
O hotărâre recentă de referință a Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) pronunțată prin Ordonanță în data de 07.12.2022 în cauza preliminară C-566/21 confirmă limitările principiului reglementat în sistemul de protecție instituit de Directiva 93/13/CEE și anume, protecția oferită consumatorilor nu trebuie să se transforme într-un instrument care să aibă drept efect crearea unor avantaje economice și ruperea echilibrului contractual.
CJUE a fost sesizată în vederea pronunțării unei decizii preliminare privind interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE, potrivit căruia:
„Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor (…), în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.”
Răspunzând întrebării preliminare, CJUE a stabilit, în esență, că instanțele naționale, în situația în care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale a cărei eliminare nu împiedică contractul să existe și nici nu creează un avantaj consumatorului, nu pot modifica conținutul clauzei respective, doar pentru a se atinge scopul urmărit de acesta din urmă.
Esența răspunsului oferit de CJUE la întrebarea preliminară poate fi sintetizat astfel: este importantă reglementarea în plan legislativ a protecției juridice a consumatorilor însă, aceasta trebuie făcută în așa fel încât să nu creeze dezechilibre sau să ofere avantaje părților, în plus față de ceea ce chiar Directiva 93/13/CEE recunoaște.
Scopul întrebării adresate a fost acela de a se oferi o interpretare Directivei 93/13/CEE la particularitatea litigiului supus soluționării instanțelor naționale, în ceea ce privește dreptul statelor membre de a interveni în acordul de voință al părților și de a modifica o clauză contractuală, respectiv drepturile și obligațiile cuprinse în aceasta, cu unicul scop de a crea un avantaj patrimonial consumatorului.
Hotărârea pronunțată în această cauză are importanță nu doar pentru litigiile privind clauzele abuzive din contractele de credit încheiate în moneda CHF, ci se aplică tuturor acelor situații în care instanțele naționale sunt învestite cu cereri din partea consumatorilor prin care li se solicită, în mod expres, modificarea conținutului clauzelor contractuale tocmai pentru a se atinge scopul urmărit de aceștia.
Astfel, prin răspunsul la întrebarea preliminară adresată de instanța națională, Curtea a statuat că instanța națională care a constatat caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract de împrumut încheiat între un consumator și un profesionist nu poate modifica conținutul acestei clauze astfel încât să stabilească obligații noi în sarcina profesionistului:
„(…) articolul 6 alineatul 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, trebuie interpretat în sensul că se opune ca instanța națională care a constatat caracterul abuziv al unei clauze cuprinse într-un contract de împrumut încheiat între un profesionist și un consumator și a cărei eliminare nu împiedică contractul să continue să existe să modifice conținutul acestei clauze astfel încât posibilitatea, prevăzută exclusiv în beneficiul profesionistului, de a efectua, în anumite condiții, conversia în moneda națională a monedei în care acest contract era încheiat să fie înlocuită cu o obligație de a face acest lucru la cererea consumatorului.”
Situația de fapt pe care s-a grefat analiza CJUE viza încheierea în anul 2008 de către consumator a unui contract de credit în franci elvețieni. Clauza reclamată ca fiind abuzivă prevedea, în esență, că în cazul în care, pe durata împrumutului, cursul de schimb al monedei în care este acordat împrumutul ar varia mai mult de 10% față de cursul de schimb în vigoare la data semnării contractului, banca își rezerva dreptul, însă nu și obligația de a converti unilateral creditul în moneda națională.
Analizând întrebarea preliminară, CJUE a decis că, în situația în care s-ar permite instanțelor naționale să modifice clauzele abuzive regăsite într-un contract de credit, aceasta ar aduce atingere realizării obiectivului pe termen lung urmărit prin Articolul 7, respectiv de a descuraja profesioniștii să insereze clauze abuzive în contracte.
De altfel, Curtea explică că, deși contractul poate continua să existe fără clauza respectivă, cu toate acestea, Articolul 6 alineatul (1) nu permite unei instanțe naționale să modifice conținutul acestei clauze doar „pentru simplul motiv că eliminarea clauzei menționate nu ar aduce un beneficiu economic consumatorului.” Prin urmare, Directiva 93/13/CEE nu prevede posibilitatea consumatorului de a beneficia de un avantaj care să depășească această protecție.
